Am pornit spre Muntele Athos cu o valiză de așteptări și am revenit cu o inimă plină. Iată jurnalul celor 8 zile care mi-au schimbat perspectiva asupra vieții.
Ziua 1: Plecarea din București
Am pornit la drum la 5 dimineața, cu un microbuz confortabil. Grupul — 15 suflete, de la tineri de 25 de ani la bunici de 70. Pe drum, ghidul ne-a povestit despre istoria Sfântului Munte, despre ce ne așteaptă și cum să ne comportăm. La Ouranoupoli am ajuns seara și am înnoptat la un hotel simplu, cu vedere spre mare.
Ziua 2: Ferry-ul și prima mănăstire
Dimineața, ferry-ul. Primul moment de emoție — peninsula Athos se conturează pe orizont, verde și sălbatică. Turnurile mănăstirilor se văd din larg. Am debarcat și am mers la prima mănăstire. Primirea cu rachiuri și luncum, camera simplă dar curată, liniștea copleșitoare.
Zilele 3-6: Potecile și mănăstirile
Am vizitat Vatoped, Iviron, Marea Lavră și Schitul Prodromu. Fiecare cu propria personalitate. La Vatoped, m-am rugat la Brâul Maicii Domnului. La Iviron, în fața Portăriței, lacrimile au curs fără voie. La Prodromu, am auzit limba română și m-am simțit acasă.
Ziua 7: Rugăciunea
Ultima seară pe Sfântul Munte. M-am trezit la 3 pentru slujba de noapte. În întunericul bisericii, luminată doar de candele, am simțit o pace pe care nu o pot descrie în cuvinte. Am înțeles de ce monahii rămân aici toată viața.
Ziua 8: Întoarcerea
Ferry-ul de întoarcere. Am privit peninsula micșorându-se și am știut că voi reveni. Muntele Athos nu este doar un loc pe hartă — este o stare de spirit pe care o porți cu tine.